Lepra era si este
o boală
incurabilă si foarte contagioasă. Cei care se imbolnăveau de lepră erau
obligati să părăsească comunitatea din care
făceau
parte, pentru a preveni răspândirea bolii.
Mai mult decât atât,familiei
si
prietenilor le era interzis să-i viziteze, acestia fiind condamnati să trăiască până la sfârsitul vietii singuri si
uitati de
cei dragi. Neavând unde să mai locuiască,
adeseori se
refugiau în cimitire sau în pesteri.
Pe când
Iisus propovăduia în Samaria si Galileea, la marginea unui sat a întâlnit 10 bolnavi de lepră care i-au cerut
ajutorul.
Mântuitorul nu i-a vindecat pe loc, ci i-a trimis să
se arate preotilor, punându-le astfel la încercare credinta. Pe drum
s-au
vindecat toti, însă din 10, doar unul singur a luat hotărârea firească
de a se
întoarce si de a-I multumi binefăcătorului său. Iar tocmai cel care s-a întors nici măcar nu era de acelasi neam cu
Iisus ci era
samaritean.
Samariteanul,
pentru că s-a intors să-I multumească lui Iisus, pe lângă vindecarea
trupească
a primit-o si pe cea sufletească, Mântuitorul
spunându-I: "Scoală-te
si du-te, credinta ta te-a mântuit!”
Ceilalti
nouă chiar dacă s-au vindecat în mod miraculos, s-au întors la viata
lor plină
de păcat pe care o duceau si înainte, si pentru care si primiseră acestă
pedeapsă de la Dumnezeu.
Din păcate
si noi suntem la fel ca cei nouă, nu suntem multumiti niciodată cu ceea ce Dumnezeu ne trimite, si mai ales nu-I multumim.
Însă sper
că acestă pildă ne va face să ne schimbăm, să devenim mai buni si mai
receptivi
la mesajele pe care ni le trimite fie prin bine(bunăstare),
fie
prin necazuri.
As vrea ca
de acum înainte, in fiecare seară când ne facem rugăciunea, înainte să cerem ceva pentru ziua următoare, să multumim
pentru ceea
ce am primit în ziua ce s-a încheiat. Si mai vreau să
vă aduc aminte că, pe lângă cuvinte, cel mai bun mod de a multumi este
de a
ajuta si noi la rândul nostru, pe cei ce se află în nevoie, având mereu
în
minte faptul că oricând ne putem afla si noi în aceeasi situatie.
| 
